Coagularea sângelui şi hemostaza (stoparea hemoragiilor)
Procesul de coagulare a sângelui este realizat prin intermediul unei fracţiuni a proteinelor plasmatice; fibrinogenul, care este precursorul solubil al fibrinei. La apariţia unor hemoragii, fibrinogenul trece în fibrină, proteină cu structură filamentoasă, deosebit de ramificată. Eritrocitele şi trombocitele sunt prinse în reţeaua filamentoasă şi sunt supuse dezintegrării. Astfel se formează cheagul, care la început aderă la pereţii vaselor de sânge, şi serul. Coagularea sângelui, deci transformarea fibrinogenului în fibrină, depinde de o serie de factori, care activându-se acţionează în cascadă (vezi imaginea 9).
Coagularea reprezintă un proces deosebit de important, prin efectul antihemoragic prompt promovat. Însă stoparea naturală a hemoragiilor, nu se datorează exclusiv coagulării sângelui. Procesul antihemoragic, numit hemostază, implică şi participarea altor factori, care împreună reuşesc nu numai să oprească sângerarea, dar şi să refacă în totalitate vasul de sânge lezat.