Epurarea
Celulele organismului au tendinţa permanentă de a elimina resturile (cataboliţi, toxine, diferiţi acizi) provenite din activitatea lor metabolică şi nutriţională. Aceste reziduuri nu pot fi eliminate altundeva decât în sânge. Pe de altă parte, tot celulele au nevoie de o serie de substanţe pentru hrănire, respiraţie, construcţii şi reconstrucţii. Singura cale de acces spre aceşti compuşi rămâne tot sângele. Activitatea celulară fiind deosebit de intensă, ţesuturile au nevoie de un contact permanent cu mediul sanguin prin care să realizeze schimburi de substanţe. În condiţii de laborator, un fragment de ţesut viu păstrat într-un borcan are nevoie de un volum de lichid nutritiv de 2000 de ori mai mare decât propriul său volum şi de o atmosferă gazoasă de 10 ori mai mare decât mediul lichid, ca să nu fie otrăvit de resturile nutriţiei lui (Alexis Carrel). Celule organismului nostru îşi îndeplinesc cu succes misiunea cu o cantitate de lichid, extrem de mică faţă de necesităţile teoretice simulate în laborator. Cantitatea de sânge la om reprezintă doar 10 % din greutatea unui individ, ceea ce însemnă, fireşte pur teoretic, că este de 20.000 de ori sub necesar. Însă sângele nu stagnează, el circulă îndeplinind desăvârşit cele două roluri esenţiale pentru fiecare celulă; nutritiv-respirator şi epurator. Dacă sângele din sistemul circulator nu ar reuşi să îndeplinească un rol epurator satisfăcător, ţesuturile şi celulele din care sunt alcătuite ar fi ucise în câteva zile de către otrăvuri. Ajunge ca circulaţia într-o anumită zonă a corpului să încetinească sau să se oprească pentru o perioadă scurtă de timp, ca mediul local să devină acid şi toxic. Însă organismul posedă capacităţi uimitoare prin care reuşeşte să purifice sângele, ajutându-se de două perechi de organe fundamentale; plămânii şi rinichii.
Străbătând plămânii, sângele se descarcă de dioxidul de carbon precum şi de o serie de compuşi rezidual volatili (alcooli, corpi cetonici, etc.). Rinichii, filtrează sângele şi selectează acele substanţe indispensabile (mai ales săruri minerale), pe care le redă sistemului circulator, eliminând, pe cale urinară, reziduurile.
Epurarea sângelui, devine în anumite circumstanţe deficitară, caz în care se recomandă apelarea la principii depurative.